INTRODUCERE: Doi oameni se îndrăgostesc, fac un angajament pe viaţă şi încep să-şi construiască o viaţă împreună. Urmează o perioadă în care emoţiile pozitive învăluie relaţia de cuplu, fiecare partener se aşteaptă la o viaţă plină de plăcere şi implicare nelimitată în funcţionarea zilnică a alesei sau alesului. Studiile de specialitate arată că aproximativ 50% din cuplurile americane divorţează după primii 2-3 ani de mariaj (Epstein, Baucon, 2003). Probabil că şi la nivel european procentajele sunt asemănătoare, excepţia fiind dată de un număr mai mare de relaţii de uniune consensuală (relaţii neoficializate). În astfel de situaţii este justificat interesul psihoterapeuţilor şi al psihologilor (clinicieni sau practicieni) pentru a dezvolta abordări structurate de evaluare şi intervenţie a mecanismelor care influenţează viaţa de cuplu. Psihoterapia de cuplu implică un proces de lucru care poate fi extrem de complex, solicitant dar implicit şi plin de satisfacţii atât pentru cuplu cât şi pentru psihoterapeut. Cercetările cu privire la eficienţa psihoterapiei de cuplu au arătat că majoritatea cuplurilor solicită intervenţia de specialitate a psihoterapeutului în situaţii de distres maxim şi la finalul intervenţiei aproximativ 50% din clienţi sunt într-o etapă de management eficient al stresului dând dovadă de un nivel optim de funcţionalitate (Baucom, Shoham, Mueser, Daiuto, & Stickle, 1998). Redobândirea satisfacţiei în viaţa de cuplu reprezintă, pentru majoritatea oamenilor, unul dintre factorii decisivi ai stării de bine şi implicit ai calităţii vieţii. Pornind de la această asumpţie vă invit să parcurgeţi alături de mine istoria terapeutică a unui cuplu care a ales să facă faţă provocărilor vieţii şi să dezvolte noi modalităţi de relaţionare.
Intervenţii Psihoterapeutice Integrative în Alcoolism
Psihoterapeut Coca Tincuţa Dumitru
INTRODUCERE: Motivaţia principală a alegerii acestei teme a fost aceea că în cei zece ani de experienţă într-un spital de psihiatrie acuţi, am întâmpinat multe dificultăţi în abordarea şi intervenţia de tip psihologic şi psihoterapeutic a pacienţilor internaţi cu diagnostic de intoxicaţie etilică acuta, dupa perioada de sevraj.
Basmul – un Drum Psihoterapeutic
Psiholog Sabina Strugariu
ABSTRACT: Basmul are, asemenea psihoterapiei integrative, capacitatea de a conţine în interiorul său o multitudine de abordări diverse şi complexe, fără ca acest lucru să-i ştirbească din unitate, ci din contră, sporindu-i integritatea. Istoria ne povesteşte că una dintre primele utilizări ale basmului a fost sub forma unei căi de transmitere a tradiţiilor, valorilor, normelor şi învăţămintelor, de la o generaţie la alta, păstrându-şi, sub forma arhetipurilor complexitatea semnificaţiilor. Apoi, de-a lungul timpului, ca instrument de cunoaştere, comunicare şi drum miniatural al vieţii, basmul a devenit, ca şi visul, o metodă prin intermediul căreia se pot readuce şi decodifica, din inconştient în conştient, înţelesurile tăinuite, ascunse sau reprimate, ale psihicului. Având ca puncte de referinţă diferitele teorii elaborate cu privire la basm şi întrepătrunderea sa cu psihoterapia, acest studiu urmăreşte surprinderea corelaţiilor ce există între basm şi psihoterapie, atunci când vorbim de basm ca metaforă a etapelor parcurse într-un proces psihoterapeutic integrativ.
